Un proiect al Asociației SRITA

Munţii Bucegi

Munții Bucegi aparțin grupului estic al Carpaților Meridionali. Granița de est reprezintă valea Prahovei, cea de vest culoarul Rucăr-Bran și râul Ialomița, cea de nord Țara Bârsei, cea de sud Subcarpații de Curbură.
Cel mai înalt vârf este Omu (2506 m). De aici pornesc spre sud, în formă de potcoavă, celelalte culmi. Vârfurile mai importante ale laturii estice sunt: Costila (2498 m), Caraiman (2384 m), Jepii Mici (2143 m), Jepii Mari (2071 m), Piatra Arsă (2075 m) și Furnica (2103 m). Pe latura vestică: Doamnele (2401 m), Bătrâna (2189 m) și Tătarul (1998 m). Între cele două laturi se află râul Ialomița, având izvorul sub vârful Omu.
La baza Munților Bucegi se află șisturi cristaline. În cursul mezozoicului s-au depus peste aceste șisturi roci sedimentare: calcare (în jurasic), conglomerate (conglomeratele de Bucegi), gresii cu mică. La începutul perioadei cretacice s-a format flișul (stratele de Sinaia), cu alternanță de marne și gresii. S-a ridicat în cursul perioadei orogene carpatice începute în paleocen, la sfârșitul neogenului și la începutul cuaternarului ridicându-se aproximativ 1000 m.
Dintre plantele ocrotite merită amintite floarea de colț (Leontopodium alpinum), smârdarul sau bujorul de munte (Rhododendron kotschyi), iedera albă (Daphne blagayana), angelica (Angelica archangelica), sângele voinicului (Nigritella rubra), argințica (Dryas octopetala), macul galben de munte (Papaver pyrenaicum), iarba dragostei sau limba cucului (Botrychium lunaria), iarba roșioară (Silene acaulis).
Dintre mamifere pot fi întâlnite capra neagră, lupul, râsul, ursul, mistrețul, cerbul carpatin; dintre păsări acvila de munte, zăganul, cocoșul de munte, găinușa de alun, mierla de piatră, ciocârlia urechiată, fâsa de munte, mierla gulerată alpină, forfecuța gălbuie, lăstunul mare, drepeneaua mare; dintre reptile șopârla vivipară, vipera comună europeană și vipera de poiană. În pârâurile montane trăiesc păstrăvi.